Extras din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite la palatul Chaillot din Paris, vineri, 10 decembrie 1948.

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.
Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie […].

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute […]. Nimeni nu va fi supus la torturi […].

Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii.

Nimeni nu poate fi arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar. Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată […].

Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber […].

În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze de azil în alte ţări.

[…] Bărbatul şi femeia […] au dreptul să se căsătorească şi să întemeieze o familie.

Orice persoană […] are dreptul la proprietate […].
Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei […].
Orice persoană are dreptul la muncă […].
Orice persoană are dreptul la odihnă şi la recreere […].
Orice persoană are dreptul la un nivel de trai corespunzător […]. Individul are îndatoriri faţă de colectivitate […].

Declaraţia Universală emana direct de la comunitatea juridic organizată a tuturor popoarelor şi exprima aspiraţiile comune tuturor oamenilor. Adunarea Generală a Naţiunilor Unite prezenta acest text ca „idealul comun de atins de către toate popoarele şi toate naţiunile pentru că toţi indivizii şi toate organismele societăţii, având această Declaraţie constant în minte, să se străduiască […] să asigure […] recunoaşterea şi aplicarea universale“. Declaraţia este un act de credinţă în drepturile fundamentale ale oamenilor, radical negate în timpul anilor de război.

„Pentru ca procesul globalizării să fie o reuşită, el trebuie să se dovedească avantajos şi pentru săraci, şi pentru bogaţi. Trebuie să aducă cu sine drepturi în aceeaşi măsură ca şi bogăţii. Trebuie să asigure dreptate şi echitate socială în aceeaşi măsură în care asigură prosperitate economică şi comunicaţii avansate.“ — KOFI ANNAN, SECRETAR GENERAL AL NAŢIUNILOR UNITE.

Asa cum a arătat Kofi Annan, un proces de globalizare cu adevărat eficient duce la îmbunătăţirea vieţii fiecărui cetăţean al societăţii globale. Dar ceea ce s-a observat în ultimii ani nu se potriveşte deloc cu acest ideal. Drepturile omului şi echitatea socială au rămas cu mult în urma realizărilor tehnologice şi materiale.

Principala problemă ar fi că la baza globalizării economiei stă dorinţa de a face bani. Când se urmăreşte obţinerea de profituri, rareori se ţine cont de persoanele sărace şi dezavantajate sau de necesităţile pe termen lung ale planetei noastre. „O economie globală nereglementată, controlată de companii pentru care doar banii contează este o economie în esenţă instabilă . . ., care sărăceşte omenirea nu doar din punct de vedere financiar“, susţine dr. David C. Korten.

Vor putea guvernele lumii să reglementeze economia mondială în aşa fel încât să asigure dreptatea socială? Puţin probabil! Până în prezent, guvernelor le-a fost greu să rezolve vreo problemă globală — indiferent că a fost vorba de criminalitatea globală, de încălzirea globală sau de sărăcia globală. „Pentru apărarea intereselor mondiale este necesară o acţiune comună, dar în actuala lume globalizată, mecanismele de care dispunem în vederea unei astfel de acţiuni se află doar într-un stadiu de început“, Kofi Annan.

Pentru a putea rezolva problemele globale nu sunt suficiente doar mecanismele globale. Comisia pentru Guvernarea Globală* susţine că lumea are nevoie şi de valori etice. „Fără o etică globală, fricțiunile şi tensiunile generate de faptul de a trăi în această societate globală se vor înmulţi la număr; fără o guvernare, chiar şi cele mai bune instituţii şi strategii vor da greş“, se preciza în raportul comisiei.

Comisia a recomandat ca „Oamenii ar trebui să se poarte faţă de alţii aşa cum ar dori să se poarte ceilalţi cu ei“, se spunea în raport, (Matei 7:12). O globalizare care s-ar baza pe această normă ar fi, cu siguranţă, spre binele tuturor.

Global Ethic are la bază altruismul şi nu banii sau tehnologia. Ea se va dovedi eficientă întrucât există autoritatea şi mecanismele necesare pentru întreprinderea unei acţiuni globale în folosul întregii omeniri.

Global Ethic luptă ca cei bogaţi şi cei aflaţi în poziţii de autoritate să nu exploateze pe cei dezavantajaţi.  „Va judeca pe cei săraci cu dreptate şi va hotărî cu nepărtinire asupra celor întristaţi ai ţării“ (Isaia 11:4)

Deşi tehnologia a făcut ca lumea să fie mai mică, oamenii sunt la fel de dezbinaţi. Televizorul, telefonul mobil şi Internetul au reuşit să-i conecteze pe oameni, dar nu au reuşit să-i unească. Integrarea economică şi sfârşitul rivalităţii dintre “marile puteri” au dus la reducerea numărului de războaie între state, însă în conflictele civile brutale continuă să moară sau să fie mutilaţi anual sute de mii de oameni.

Ura dintre grupările etnice, rasiale şi religioase rivale — care stă la baza războaielor civile — nu dă vreun semn că se va stinge adevărata unitate nu poate fi realizată de electronică. Iar dreptatea socială nu va fi rezultatul unui excedent la bursă.

În unele privinţe, globalizarea economiei poate duce chiar la dezbinare. Când după o crestere economica artificială creată de marile economii ale lumii, urmează o recesiune, ţările sărace pot ajunge o pradă uşoară iar politicienilor extremişti, care exploatează nemulţumirile pe plan economic pot profita pentru a-şi atinge scopurile.

„Guvernarea naţională şi cea globală trebuie reinventate — urmărind în principal dezvoltarea şi echitatea umană“, se recunoaşte în Human Development Report 1999