Istoric

Instituţia fiduciei actuale îşi are originea în dreptul englez, care a instituit trust-ul şi care a separat masa patrimonială fiduciară de patrimoniul personal al fiduciarului, ca o aplicaţie a teoriei sciziunii proprietăţii.

• Trustul în dreptul Anglo – Saxon Legile fiduciare au fost dezvoltate în Evul Mediu în timpul cruciadelor, sub jurisdicţia regelui Angliei. “Trustul” în dreptul anglo saxon a fost aplicat la început în ţările unde se aplică sistemul juridic de common law: Anglia, Statele Unite ale Americii (excepţie Luisiana), Australia, Canada (excepţie provincia Quebec), Singapore, Pakistan, India, Ghana, Camerun, Irlanda, Noua Zeenlandă, Africa de Sud, Hong Kong. Spre deosebire de fiducie, trust-ul poate fi încheiat în condiţii mai puţin riguroase, fiind necesară doar exprimarea fără echivoc a voinţei constituitorului. Este reglementat printr-o serie de legi speciale care au prevederi referitoare la trust, ca de exemplu:Charities Act 2006, Pensions Act 1995 , Financial Services and Markets Act 2000.

• Fiducia în Codului Civil Francez Legislatia franceza are ca fundament prevederile legale care se referă la definiţia trustului conform Articolului 2 din Convenţia de la Haga din 1 iulie 1985 şi are ca obiectiv crearea unui instrument având la bază principalele caracteristici ale trustului american concurent. “La fiducie”A fost aprobată pe 19.02.2007 şi a creat o nouă secţiune în Codul Civil Francez, Titlul XIV – “Despre fiducie”. Poate lua naştere doar prin contract, iar contractul trebuie să conţină clauzele minime prevăzute de lege şi să fie înregistrat la „Registre National des Fiducies” (un registru naţional creat în acest scop) şi la „service des impôts” (serviciul francez de impozitare), în caz contrar fiducia este nulă. Chiar şi înainte de adoptare, legislaţia franceză a permis deja în mod indirect existenţa unor mecanisme similare trustului denumite fiducii nenominalizate.

Principalele diferenţe dintre Trust şi Fiducie:
• în dreptul anglo-saxon titlul de proprietate este divizat între mai multe persoane,
respectiv unii deţin titlul legal, iar alţii deţin titlul echitabil, în dreptul continental se recunoaşte doar titlul legal.
• în dreptul anglo-saxon, trustul poate fi constituit mortis-causa, pe când în dreptul continental este un act doar inter-vivos.
• în dreptul anglo-saxon trustul se poate face şi printr-o declaraţie unilaterală de voinţă a constituitorului, în dreptul continental fiind obligatorie forma scrisă, de obicei prin act autentic ad validitatem.