• Pornindu-se de la avantajele prezentate de instituţia trustului sau fiduciei pentru
organizarea patrimoniului, şi România a introdus instituţia fiduciei în Noul Cod civil,
Cartea III, Titlul IV, art. 773-791, în vigoare de la 1 octombrie 2011.
• În noua reglementare s-a urmărit, în principal, evitarea utilizării fiduciei în scopuri
ilicite, cu referire specială la spălarea banilor şi la evaziunea fiscală, drept pentru care modelul urmat a fost cel al legii franceze.
• În conformitate cu art. 773 din Codul Civil „Fiducia este operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale, drepturi de creanţă, garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi, prezente ori viitoare, către unul sau mai mulţi fiduciari care le exercită cu un scop determinat, în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Aceste drepturi alcătuiesc o masă patrimonială autonomă, distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor.” Prin această definiţie s-a preluat, într-o formă adaptată, conţinutul art. 2011 din Codul Civil francez.

a) Existenţa a trei raporturi contractuale distincte, dar care formează un tot
unitar: transferul de drepturi, mandatul şi administrarea unui patrimoniu de
afectaţiune;

b) Contractul de fiducie este lovit de nulitate absolută dacă prin el se realizează
o liberalitate indirectă în folosul beneficiarului (art. 775);

c) Fiducia este stabilită prin lege sau prin contract în formă autentică ca şi
condiţie „ad validitatem” (art. 774);

d) Pentru a fi valabil, scopul contractului de fiducie trebuie să fie determinat
astfel că menţionarea acestuia e obligatorie;

e) Transferul drepturilor nu poate depăşi 33 ani (art. 779 lit. b);

f) Drepturile care se transferă alcătuiesc o masă patrimonială autonomă
distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniul fiduciarului (art.
773);

g) Constituitor poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitatea
de a încheia acte de dispoziţie (art. 776, alin.1);

h) Fiduciari pot fi doar: instituţiile de credit, societăţile de investiţii, societăţile
de asigurare şi de reasigurare, avocaţii sau notarii publici (art. 776, alin. 2);

i) Beneficiarul fiduciei poate fi constituitorul, fiduciarul sau o terţă persoană
(art. 777);

j) Obiect al contractului de fiducie îl poate constitui orice bun mobil sau imobil,
corporal sau incorporal, prezent sau viitor (art. 773);

k) Înregistrarea contractului de fiducie în termen de o lună la organul fiscal (art.
780);

l) Opozabilitatea fiduciei (art. 781):

k) Precizarea calităţii fiduciarului (art. 782);

l) Obligaţia fiduciarului de a da socoteala (art. 783);

m) Conţinutul contractului de fiducie (art. 779);

k) Înlocuirea fiduciarului (art. 788);

l) Efectele încetării contractului de fiducie (art. 791);