Istoria a dovedit că de-a lungul timpului comunităţile umane, mai mari sau mai mici, şi-au fundamentat valorile spirituale în jurul religiei. Tradiţiile religioase au încercat să ajute oamenii să înţeleagă şi să dea un sens atât vieţii lor, cât şi lumii în general. Ataşamentul oamenilor faţă de tradiţiile religioase este deosebit de puternic, iar acesta este un motiv important pentru care, în dezbaterile despre globalizare şi etică globală, religiile lumii nu sunt ignorate.
Dacă ne referim la fundamentul abordărilor religioase în ceea ce înseamnă globalizarea, acesta nu poate fi decât unul moral. Doctrinele religioase la nivel de dogmă sunt foarte diferite, au ca element central chiar fiinţa divină şi nu pot constitui un liant, nici o bază în dialogul unei etici globalizate. În religiile monoteiste (iudaism, creştinism, islam) există credinţa într-o Fiinţă Supremă, este asumată o ordine divină a universului şi supunere faţă de un cod moral cuprins în cartea sacră. Chiar şi în aceste religii Fiinţa Atotputernică este înţeleasă diferit. De exemplu, în creştinism Dumnezeu este Întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, iar în iudaism este recunoscut Dumnezeu Creatorul. Sistemele orientale de credinţă (hinduismul, budismul şi confucianismul) sunt considerate mai mult modalităţi de eliberare. Prin urmare, domeniul în care religia se poate exprima cel mai eficient în dialogurile globalizării este etica, printr-un set de principii şi valori prescrise în majoritatea religiilor lumii, cu caracter aproape universal, în ciuda diferenţelor dogmatice.
Remarcăm faptul că la nivelul discursului etic, în cazul religiei creştine de exemplu, limbajul nu este despre credinţă, ci despre noi înşine în relaţie lumea în care trăim sau despre acţiunile noastre în context social. Astfel, acţiunea este înţeleasă din punct de vedere moral. 17 O problemă legată de principiile morale religioase este că nu toţi oamenii îşi asumă apartenenţa la o religie şi nici nu sunt toţi practicanţi. Procentul celor care se definesc pe ei înşişi ca persoane religioase este destul de consistent, reprezentând 85% din populaţia lumii. Mulţi consideră că în credinţele lor există elemente valoroase care pot sprijini şi ghida schimbările complexe ale lumii.18Prin urmare, religiile pot juca un rol important în construirea unei etici globale, fie ca bază a valorilor etice împărtăşite de majoritatea populaţiei, fie prin sprijinul acordat şi influenţa pe care o au.
Interesul religiilor lumii pentru o etică globală a fost exprimat prin întâlnirea de la Chicago, din anul 1993, a Parlamentului Religiilor Lumii (Parliament of the World’s Religions), ocazie cu care a fost proclamată Declaration Toward a Global Ethics. În această declaraţie se afirmă că ―există deja un consens între religiile care pot fi baza pentru o etică globală, un minim consens fundamental în ceea ce priveşte valorile obligatorii, standardele irevocabile şi atitudinile morale fundamentale.‖19 Prin valorile etice cu caracter universal recunoscute şi asumate, marile sisteme religioase pot contribui la noua construcţie etică într-o lume globalizată. Se impune să precizăm totuşi că Declaration Toward a Global Ethics NU trebuie interpretată ca o încercare de sinteză a marilor religii, o formă de religie globală care transcende toate religiile, un sincretism, şi nici ca un substitut al acestora. Declaraţia evidenţiază câteva valori etice comune religiilor, care pot fi asumate atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi, de cercetători, filosofi, teologi sau pur şi simplu de cetăţeanul obişnuit din satul global‖ care nu are o pregătire anume în domeniul eticii. Scopul este de a accentua ceea ce uneşte marile religii, şi nu ceea ce le separă, în special în zona doctrinelor, unde sunt prezente numeroase dispute. Elementele fundamentale pentru credinţă şi viaţa religioasă rămân aceleaşi, deoarece etica globală nu este un substitut al scrierilor sacre: ―Thora evreilor,―Predica de pe Munte a creștinilor‖, Coranul musulmanilor, Bhagavadgita hindușilor, discursurile lui Buddha, Analectele lui Confucius – toate acestea rămân fundamentul de credință, viață, gândire și acțiune pentru sute de mii de bărbați și femei‖.20
Chemarea la o etică globală în noul mileniu a fost adresată şi de Dalai Lama, care a înţeles că o nouă ordine globală necesită o etică globală:
Toate religiile majore ale lumii, cu accent pe iubire, compasiune, răbdare, toleranță și iertare, pot promova valorile interioare. Dar realitatea lumii de astăzi este că fundamentarea eticii în religie nu mai este adecvată. Acesta este motivul pentru care sunt din ce în ce mai convins că a venit timpul pentru a găsi o modalitate de gândire despre spiritualitate și etică dincolo de religie21.